Interviu cu Anca Bidian, Preşedinte al Asociaţiei Române a Brokerilor de Credite, CEO Kiwi Finance
8 iulie 2008

Într-o piaţă în plină dezvoltare, cu produse de creditare tot mai variate şi sofisticate, consultantul sau brokerul de credite are un rol important. Nou înfiinţata Asociaţie Română a Brokerilor de Credite (ARBC) are misiunea de a defini şi impune un set de standarde de bune practici pentru o profesie nouă dar indispensabilă acum pieţei româneşti a creditelor.

Doamnă Anca Bidian, care sunt, din perspectiva consultantului de credite, principalele probleme în relaţiile dintre bănci şi clienţi în piaţa românească a creditelor pentru populaţie?

O suferinţă foarte mare e calitatea serviciilor către client, iar asta se traduce şi într-o lipsă de transparenţă şi într-un tratament inadecvat al clientului în relaţia lui cu banca.

Dincolo de practici, se poate vorbi şi de politici controversate în această relaţie? Mă refer, de pildă, la asimetria dintre drepturile debitorului şi cele ale băncii existentă la nivelul condiţiilor generale de creditare.

Categoric. Asta a fost şi este problema cu contractele cu multinaţionalele. Este preţul plătit pentru o economie emergentă. E vina noastră, pentru că nu ne-am aşezat niciodată pe un loc egal cu cei din afară, mă refer aici şi la bănci. Dacă eu mă aşez la masă mic, cocoşat şi negru, cum să mă aştept ca partenerul meu să mă trateze ca şi cum aş fi vertical? Cum să ne respecte cineva un drept pe care nu îl cerem?

Ce ar presupune, pentru solicitantul obişnuit de credit, servicii responsabile de creditare?

Să fie informat clar, frumos şi pe limbajul lui. Să aibă o minimă flexibilitate în negocierea condiţiilor unilaterale dintr-un contract, inclusiv în cazul unei dificultăţi în a plăti ratele, la rescadenţare, la renegocierea de contract. Toate băncile din lumea asta fac eforturi pentru a ajunge împreună cu clientul la o înţelegere, pentru ca acesta să nu-şi taie venele, să poată să le plătească datoriile iar ele să-şi recupereze banii, chiar dacă, uneori, nu cu acelaşi profit. Au loc negocieri pe durata creditului, pe cost, pe dobândă, pe frecvenţa plăţii, în momentul în care i s-au schimbat clientului condiţiile iniţiale de creditare.
La noi, de pildă, încă mai există acel comision de rambursare anticipată, considerat abuziv de către Comisia Europeană. Ei bine, din momentul în care s-a anunţat că din 2010 acest comision nu va mai putea fi mai mare 1% din valoarea creditului, creditorii l-au crescut foarte mult. E un exemplu de clauză unilaterală, pe care clientul nu are cum să o negocieze.

Care este acum media acestui comision?

Între 3 şi 7%. Faptul că băncile au crescut acest comision, în condiţiile în care începând cu 2010 România va trebui să ţină cont de reglementarea Comisiei Europene, nu sugerează o atitudine responsabilă. Fără să ştie toate condiţiile contractului, la un an după ce a luat un credit, clientul află că dobânda este cu n puncte procentuale mai mare. Dobânda este mărită discreţionar. Clientul are dreptul să se mute la o altă bancă, însă i se percepe comisionul de rambursare anticipată.
În general, se spune pur şi simplu că e responsabilitatea clientului de a-şi plăti ratele. Dar, creditarea responsabilă este un lucru foarte important. Astăzi, piaţa de credit este o normalitate. Din 2002-2003, când creditele au fost accesibile la marea masă de oameni, ele au fost privite ca un rău necesar. Trebuie să ne obişnuim cu aceste necesităţi şi cu această formă de bunăstare. Nu ştim dacă e cea mai bună, dar aceasta este singura cunoscută în economiile dezvoltate, în societăţile avansate. Ne place sau nu, aceasta este singura cale de progres.

- - -

Interviu realizat de Mihaela Moga şi Bogdan Diaconu.

Acest interviu a fost publicat în revista 22, într-un număr special dedicat creditării responsabile şi educaţiei financiare, Nr. 32 (961), 5-11 august 2008, pp. 6-10.

Copyright revista 22, creditareresponsabila.ro, evado.ro. Te rog, respectă dreptul de autor.