Citatul zilei

Pentru a remedia ceea ce el consideră a fi o deficienţă a naturii umane, o tendinţă generală către dezordine, învăţatul chinez Mo Di (născut în 372 Î.Chr.) propunea o rânduială în care fiecare să aibă un superior. Fiecare ins trebuie să primească ordine de la părintele său, capii familiilor de la căpeteniile locale, acestea de la conducătorii regionali, aceştia din urmă de la guvernatorii de provincii, aceştia de la primul ministru, cel din urmă de la împărat, iar împăratul, la rându-i, de la zei. Astfel, omenirea se poate bucura de pace, dar nu şi de libertate pentru indivizi. Conducătorii de astăzi ai Chinei optează pentru acelaşi tip de guvernare, în care fiecare individ are un superior biroul central al Partidului Comunist fiind autoritatea supremă. (…)

În cultura chineză, acele circumstanţe sociale care determină un anumit eveniment sunt numite shih. În concepţia despre guvernare descrisă mai sus, obiectivul cârmuitorilor este de a influenţa aceste shih astfel încât indivizii să nu aibă de ales şi să se supună regulilor. (…)

Aşadar, în această concepţie chineză, a administra o piaţă … înseamnă a administra acele shih ale pieţei astfel încât să nu se permită indivizilor ca, prin egoismul lor, să distrugă echilibrul sistemului ierarhic al puterii. Această necesitate a administrării devine principiul managementului chinez al afacerilor.

Aplicarea acestui principiul al afacerilor presupune: definirea unui sistem de decizie ierarhic; impunerea de licenţe acordate de către guvern ori de către asociaţiile comerciale; asigurarea conformităţii cu politicile şi proiectele guvernamentale. Atunci când nu se respectă aceste reguli, activităţile comerciale sunt închise sau, într-un fel sau altul, paralizate. Întreprinzătorii care acceptă aceste condiţii vor fi recompensaţi, asigurându-li-se accesul la pieţe mai stabile şi la capital.

Pe piaţa autohtonă, companiile chineze folosesc ca avantaj competitiv preţul, în defavoarea calităţii, cumpărătorii acceptând riscul calităţii inferioare şi al performanţei slabe a produselor. Tratamentul angajaţilor este unul paternalist autoritar, aceştia fiind consideraţi simpli slujitori tocmiţi în slujba unui proiect comun. Proprietarii şi investitorii trebuie să fie persoane cunoscute şi de încredere. De regulă, ei sunt introduşi într-o afacere prin intermediari, în interiorul unei reţele patronale. În astfel de raporturi este mai important cine eşti decât ce aduci la masa tratativelor. Nu există transparenţă, anumite informaţii financiare fiind dezvăluite doar anumitor parteneri. Materiile prime sunt cumpărate la cel mai mic preţ. Atunci când este posibil, competitorii îşi împart clienţii, controlând piaţa prin carteluri cu care impun preţuri şi monopoluri parţiale. Pentru a-şi asigura cota de piaţă, companiile impun reglementări avantajoase, prin nepotism şi favoritism. Singurele responsabilităţi asumate de companii privesc dispoziţiile formale şi legale, întreprinzătorii nefiind preocupaţi de nevoile comunităţilor.

Stephen Young, Moral Capitalism: Reconciling Private Interest with the Public Good, Berrett-Koehler Publishers, Inc., San Francisco, pp. 22-4.

Citeşte şi Banii şi puterea politică. Stephen Young despre capitalismul de cumetrie. 1