Bogdan Diaconu

CSR în politicile publice

Bunele practici în afaceri şi responsabilitatea socială corporatistă sunt teme care încep să se regăsească, în lumea politică, nu doar în discursurile politicienilor ci şi în politicile publice.
Statele Unite s-au numărat, de altfel, printre primele ţări care au inclus în politicile publice teme precum bunele practici şi responsabilitatea socială în afaceri, primele iniţiative de acest gen aparţinând administraţiei Clinton.

Adminstraţiile occidentale înţeleg că problemele globale, precum sărăcia, lipsa accesului la informaţie şi la educaţie, lipsa accesului la oportunităţi economice, corupţia, mediul, nu mai pot fi administrate eficient de către guverne, ci numai în parteneriate internaţionale public-privat. Astfel, teme subiecte care, în mod tradiţional aparţineau mediului de afaceri, precum buna guvernare corporatistă, etica în afaceri civismul corporatist, antreprenoriatul social sau responsabilitatea socială devin tot mai interesante pentru obiectivele guvernelor şi pentru politicile publice.

Interesul tot mai mare al guvernelor statelor occidentale pentru CSR este dovedit şi de recomandările date publicităţii recent de către unul dintre cele mai prestigioase institute de analiză de politici publice din SUA.

Topul priorităţilor noii administraţii Barack Obama

La începutul acestui an, institutul american Brookings de analiză de politici publice, cu sediul la Washington, DC, a dat publicităţii un studiu care identifică principalele 10 priorităţi pentru noua administraţie instalată pe 20 ianuarie la Casa Albă.

Nu întîmplător, primele 4 teme de interes identificate de Institutul Brookings sunt direct legate de domeniul responsabilităţii sociale corporatiste.

Studiul, intitulat 2008/2009 Top 10 Global Economic Challenges Facing America’s 44th President, face parte din programul Brookings Global Economy and Development, iniţiat de către Brookings Institute în anul 2006. Studiul propune pentru viitoarea agendă a administraţiei SUA următoarele 10 probleme:

1. Refacerea stabilităţii financiare
SUA au obligaţia de a întări sistemul financiar global. Acest lucru trebuie să se facă atât prin întărirea propriei legislaţii care reglementează piaţa produselor şi serviciilor financiar-bancare, cât şi prin diminuarea gradului de dependenţă al SUA faţă de creditele externe.
Ca atare, recomandă The Brookings Institute, viitorul preşedinte al SUA, Barack Obama, trebuie să se implice, alături de comunitatea internaţională, într-un proces de reformă a sistemului financiar. O astfel de reforma ar trebui să vizeze: bunul management al transferurilor internaţionale de capital; dezvoltarea unor coduri internaţionale de bune practici, care să impunnă standarde de transparenţă pentru noii jucători de pe piaţă dar şi pentru administratorii fondurilor de stat; revizuirea obiectivelor şi modului de administrare ale instituţiilor financiare internaţionale.

2. Redefinirea strategiei de mediu
Au apus vremurile în care ne imaginam că problemele de mediu şi schimbarea climaterică pot fi abordate prin acţiuni guvernamentale la nivel de stat, arată Brookings Institute. Este nevoie de acorduri internaţionale prin care economia să fie încurajată să dezvolte tehnologii care să elimine procesele care generează carbon. Sunt necesare atât soluţii normative şi politici prin care marile companii poluatoare să fie încurajate să dezvolte tehnologii curate. Statele sărace vor avea nevoie de asistenţă şi de finanţare pentru a face faţă provocărilor de mediu.

3. Redefinirea strategiilor de relaţii externe ale SUA astfel încât acestea să devină o putere inteligentă pe plan internaţional
Acest lucru presupune sprijin şi asistenţă pentru statele sărace în domenii precum educaţia, standardele de viaţă şi de securitate. În ceea ce priveşte sprijinul acordat ţărilor sărace, Brookings Institute recomandă: “Este esenţial nu doar să sporim resursele investite, ci şi impactul fiecărui dolar investit”.

4. Redefinirea relaţiilor comerciale globale
Menţinerea SUA în poziţia de lider pe pieţele comerciale globale nu se poate face decât prin crearea de instrumente de prevenire a riscurilor economice. Acest lucru presupune, conform Brookings Institute, întărirea reglementărilor privind comerţul internaţional dar şi investiţii în acele domenii care determină creşterea competitivităţii pe termen lung: educaţia, cercetarea şi inovaţia tehnologică, infrastructura. Astfel de programe trebuie să vizeze eficientizarea sistemelor de protecţie socială: sistemul de pensii, sistemul public de asigurări de sănătate, sprijinul acordat şomerilor, crearea de oportunităţi pentru cei cu venituri mici.

5. Sprijin pentru integrarea Chinei în sistemele internaţionale de standarde şi reglementări
Sunt vizate, printre altele, standardele de mediu şi întărirea reglementărilor privitoare la comerţul internaţional.

6. Sprijin pentru integrarea Rusiei în sistemele internaţionale de norme şi de securitate, precum şi pe pieţele globale energetice şi financiare

7. Sprijin pentru dezvoltarea Indiei, pentru integrarea Indiei în economia globală
Conform Institutului Brooking, SUA sunt extrem de interesate să ajute cel mai mare stat democratic al lumii să facă faţă provocărilor specifice procesului de dezvoltare: sărăcia, combaterea efectelor încălzirii climaterice, integrarea pe pieţele agricole globale.

8. Revitalizarea relaţiilor cu ţările Americii Latine
SUA trebuie să devină un partener mai puternic pentru ţările latine vecine, angajându-se în parteneriate în domeniile energiei, protecţiei mediului, competitivităţii economice şi politicilor sociale.

9. Sprijin pentru dezvoltarea ţărilor sărace din Africa
America, susţine Brookings Institute, poate ajuta statele africane să depăşească problemele dramatice ale subdezvoltării şi sărăciei cu care s-au confruntat în ultimul deceniu. În relaţiile cu ţările africane, temele prioritare pentru guvernul american ar putea fi: implementarea în ţările africane a standardelor internaţionale pentru exploatarea resurselor naturale; deschiderea pieţelor internaţionale pentru produsele africane; sprijinirea întreprinderilor locale private astfel încât acestea să facă faţă unor probleme specifice, precum securitatea regională şi mediul, dar, totodată, să devină competitive.

10. Redefinirea strategiilor de relaţii cu ţările din Orientul Mijlociu, orientarea acestor relaţii către teme pozitive, privind crearea în zonă de oportunităţi educaţionale şi economice.