Tot mai mulţi analişti de management şi politici publice contestă abordările tradiţionale ale managementului riscului. Tot mai multe institute de cercetare şi studii demonstrează că, din varii motive, aceste abordări sunt ineficiente, inadecvate lumii contemporane şi mediului de afaceri global în care funcţionăm.

Sunt puse sub semnul întrebării:

- relevanţa obiectivelor vizate de politicile de management al riscului
- capacitatea de a evalua în mod adecvat anumite riscuri generate de activităţile comerciale
- calitatea informaţiilor pe baza cărora se stabilesc obiectivele politicilor de management al riscului
- transparenţa şi credibilitatea rapoartelor publice şi corporatiste care dau seama de modul de abordare a riscurilor.

Editorul lucrării “Risk and Reason: Safety, Law, and the Environment”, a lui Cass R. Sunstein, reia toate aceste întrebări:

“Ce este, oare, de făcut în privinţa ameninţării pe care o aduce terorismul siguranţei zborurilor de pasageri, sau în privinţa încălzirii globale, a poluării apei, a puterii nucleare ori a hranei produse prin inginerie genetică? În toată lumea, problemele riscului de siguranţă, de sănătate şi de mediu sunt de maxim interes. Din păcate, ne irosim timpul temându-ne de ceea ce nu trebuie. Iar uneori acţionăm înrăutăţind, chiar, lucrurile. În loc să acţionăm raţional, cercetând fenomenele care generează risc, reacţionăm instinctiv, împinşi de fricile noastre de moment. Rezultatul? Isterie, ignoranţă şi neglijenţă. Adică, boală şi moarte în zadar.”

Editor, “Risk and Reason: Safety, Law, and the Environment”, de Cass R. Sunstein, Cambridge University Press, 2004 (prima ediţie 2002), UK.

Citeşte şi Managementul riscului: John Graham despre sindromul paranoiei şi al neglijenţei.