Bogdan Diaconu

În România, problemele etice privind relaţiile cu angajaţii nu sunt, de regulă, abordate din perspectiva responsabilităţii sociale corporatiste (CSR).
Deşi în anumite domenii de activitate s-a impus un discurs de CSR, cu câteva teme şi probleme predielecte, deşi se poate vorbi de un număr rezonabil de companii care cultivă un discurs de CSR şi care se promovează drept responsabile social, tema resurselor umane şi a drepturilor şi responsabilităţilor angajaţilor este foarte puţin discutată.
În mediul românesc de afaceri, angajaţii nu sunt percepuţi drept un grup cointeresat principal (key-stakeholder). Altfel spus, angajaţii nu sunt bine informaţi cu privire la riscurile de muncă la care sunt supuşi; nu sunt educaţi şi pregătiţi să facă faţă riscurilor sau conflictelor de un tip sau altul cu care se întâlnesc la locul de muncă; angajaţii nu sunt implicaţi în procesul de decizie în momentele în care se iau decizii care îi privesc.

Pe de altă parte, nu există studii oficiale privitoare la problemele de muncă, la condiţiile de muncă, la diferitele tipuri de conflicte de muncă ce apar între angajatori şi angajaţi în mediul românesc de afaceri. Site-urile oficiale, ale Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, ale agenţiilor guvernamentale care trebuie să monitorizeze şi să intervină în cazul problemelor privind drepturile angajaţilor nu oferă mediului de afaceri instrumentarul necesar pentru a aborda corect acest domeniu: rapoarte şi cercetări periodice, ghiduri de bune practici în relaţiile cu angajaţii, standarde internaţionale de bune practici etc.

Ca atare, managerii de resurse umane nu ştiu ce repere şi ce instrumente au la dispoziţie pentru a construi politici corecte de HR şi pentru a rezolva sau a preîntâmpina conflictele etice sau practicile imorale în relaţiile cu angajaţii. La rândul lor, adesea, angajaţii nu îşi cunosc drepturile sau, atunci când şi le cunosc, nu ştiu ce au de făcut, ce autorităţi sau legi sau standarde le apără drepturile.

O abordare eficientă a problemelor etice în relaţiile cu angajaţii presupune includerea politicilor de HR în strategia de CSR a companiilor. O astfel de abordare pe termen lung ar trebui să pornească de la două elemente:

(1) un diagnostic etic al relaţiilor cu angajaţii:

care sunt acele departamente sau activităţi sau procese care generează riscuri pentru angajaţi? care sunt acele raporturi de muncă sensibile la probleme etice? care sunt cele mai frecvente conflicte de muncă sau conflicte etice care apar în relaţiile cu angajaţii? cum percep angajaţii climatul moral al organizaţiei? cum percep managerii climatul moral al companiei?

(2) o trecere în revistă a instrumentelor legislative, de CSR şi de HR care pot fi folosite pentru o abordare pe termen lung a problemelor care apar în relaţiile cu angajaţii:

care sunt legile de care trebuie să ţină seama politicile de HR? ce instrumente de etică şi de CSR au la dispoziţie cei care definesc politicile de HR? ce instrumente de management al resurselor umane pot fi folosite pentru a construi o cultură organizaţională prietenoasă faţă de angajaţi şi un climat moral care să protejeze drepturile angajaţilor şi să îi ajute să se dezvolte profesional şi în carieră?

Iată, pe scurt, o prezentare a celor două elemente:

I. Diagnostic

A. Probleme sensibile de etică în relaţiile cu angajaţii
- Whistle-blowing
- Discriminarea etnică
- Hărţuirea sexuală
- Încălcarea intimităţii angajatului la locul de muncă

B. Probleme curente în relaţiile cu angajaţii în companiilr româneşti
- Condiţii de muncă inadecvate
- Lipsa de transparenţă cu privire la riscurile de muncă
- Insuficienta pregătire cu privire la riscurile de muncă (training-uri, seminarii şi studii de caz
- Mobbing-ul / abuzul emoţional / stresul moral
- Discriminarea sexuală
- Cultură organizaţională închisă, lipsită de transparenţă, puternic ierarhizată, lipsă de comunicare între departamente, comunicare ierarhică unidirecţională
- Lipsa de coduri etice şi de educaţie etică: lipsă de reguli precise cu privire la ceea ce este acceptabil şi la ceea ce este inacceptabil în relaţiile cu angajaţii; regulile şi instrumentele explicite, formale sunt înlocuite cu elemente de folclor: soluţii ad hoc, improvizate, lideri contestabili; practici imorale sau la limita legalităţii (nepotism, mita, avansurile pentru promovări)
- Drepturile de muncă ale celor care muncesc în străinătate

C. Domenii de activitate sensibile la probleme etice
- Industriile sezoniere: agricultură, turism, industria dezvoltatorilor imobiliari
- Industriile predispuse disponibilizări în masă: industria grea - industria construcţiilor de maşini, industriile extractive (petrol, minerit), metalurgie
- industrii care presupun un grad mare de risc de sănătate - accidente fizice: industria chimică, minerit, construcţii
- industrii care presupun un grad mare de risc de sănătate - solicitare sau stres: medicină, învăţământ, mass media, anumite zone ale administraţiei publice, industriile care presupun munci fizice repetitive, în spaţii închise, neaerisite (industria textilă, de pildă).

Altele

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale

Legislaţia românească privitoare la politica socială şi ocuparea forţei de muncă

Secţiunea Rapoarte, Studii, Publicaţii a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (cam goală!)

Secţiunea Publicaţii a site-ului oficial ProtectiaMuncii.ro, membru al reţelei europene European Agency for Safety and Health at Work ne oferă fie link-uri inactive, fie link-uri către Biblioteca Centrală Universitară (BCUB) şi către Biblioteca Academiei!

InfoLegal despre hărţuirea morală la locul de muncă în companiile româneşti (preluare din Curentul)

Citizen Information despre reglementările privitoare la drepturile cetăţenilor români care muncesc în străinătate

II. Instrumente legale, de CSR şi de HR pentru relaţiile cu angajaţii

1. Standarde internaţionale de bune practici în managementul resurselor umane

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului

Norms on the Responsibilities of Transnational Corporations and Other Business Enterprises with Regard to Human Rights, U.N. Doc. E/CN.4/Sub.2/2003/12/Rev.2 (2003)

Cele zece principii United Nations Global Compact

International Labour Organization (ILO) Declaration on Fundamental Principles and Rights at Work, Geneva, iunie 1998

Organization for Economic Co-operation and Development (OECD) Guidelines for Multinational Enterprises

Equator Principles: A financial industry benchmark for determining, assessing and managing social & environmental risk in project financing, iulie 2006

2. Monitorizare, control, audit, certificări de bune practici în managementul resurselor umane

International Organization for Standardization (ISO): Quality Management Systems, ISO 9001 (versiunea cea mai recentă, ISO 9001:2008)

Social Accountability International (SAI): Social Accountability Standard, SA 8000

Global Reporting Initiative (GRI): Sustainability Reporting Guidelines

etichete sociale: de pildă, Fair Trade

3. Evaluarea şi raportarea performanţei sociale în relaţiile cu angajaţii: raportul de CSR / raportul de sustenabilitate

4. Codul etic
Codul etic de companie
Codul etic profesional sau de breaslă

5. Mecanisme sau structuri interne care să monitorizeze şi să rezolve conflictele etice
- standarde de bune practici: nediscriminare şi acces egal la oportunităţile de carieră; transparenţă în procesul de decizie
- training-uri şi seminarii de etică în care să fie discutate studii de caz privitoare la diferite tipuri de conflicte etice
- birou de etică sau ofiţeri de etică şi servicii de consiliere

6. Instrumente şi politici specifice managementului resurselor umane
- politici de management al riscului de accidente
- politici de integrare la locul de muncă
- politici de dezvoltare de carieră şi de dezvoltare profesională
- mecanisme de informare şi comunicare internă: acces la informaţiile de interes; acces egal la informaţie; instrumente de feed-back
- instrumente de implicare a angajaţilor în procesul de decizie în situaţiile în care se iau decizii care îi afectează: condiţii de muncă, schimbări în politicile de HR

7. Reglementări: drepturile şi obligaţiile angajaţilor prevăzute de legislaţia românească în vigoare

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale

Drepturile angajatului
(1) Drepturile angajatului prevazute de Constitutia Romaniei

(2) Drepturile angajatului prevazute de Legea 130/1999

(3) Drepturile angajatului prevazute de Codul Muncii-Legea nr.53/2003

(4) Drepturile angajatului prevazute de Contractul colectiv de munca la nivel national

Obligatiile angajatului
(1) Obligatiile angajatului prevazute de Codul Muncii

(2) Obligatiile angajatului prevazute de Contractul colectiv de munca la nivel national

(3) Obligatiile angajatului prevazute de Legea 90/1996

Altele

YourJob.ro despre drepturile angajatului prevăzute în Codul muncii

InfoLegal.ro despre probleme juridice şi etice privind drepturile angajaţilor

InfoLegal.ro despre practicile discriminatorii în relaţiile cu angajaţii din companiile româneşti (sondaj realizat de BestJobs): criterii de selecţie discriminatorii folosite în recrutare.