Bogdan Diaconu

Dintre principalele grupuri cointeresate avute în vedere în programele de CSR ale companiilor, angajaţii reprezintă, cu siguranţă, categoria cea mai afectată în perioadele de recesiune. Două mari riscuri sunt determinate de criza economică: şomajul şi riscul deteriorării condiţiilor de muncă.

În România, de regulă, strategiile sau programele de CSR ale companiilor sunt concepute la nivelul departamentelor de comunicare (PR, Public Affairs, Marketing), fără să abordeze probleme care ţin de domeniul resurselor umane. Totuşi, o politică de CSR nu poate ignora principala resursă generatoare de plus-valoare, angajatul şi potenţialul lui inovativ şi de dezvoltare profesională. de asemenea, o politică de management al riscului nu poate ignora riscurile de o natură sau alta la care sunt expuşi angajaţii la locul de muncă. Prea puţine companii sunt preocupate de climatul organizaţional sau de climatul moral. Prea puţine firme îşi educă angajaţii în spiritul standardelor internaţionale referitoare la drepturile lor şi la condiţiile de siguranţă şi de sănătate la locul de muncă.

La rândul lor, responsabilii de HR nu sunt educaţi în domeniul eticii în afaceri ori al managementului conflictelor de muncă. Nu se vorbeşte aproape deloc de discriminare sau hărţuire, de diferitele surse de stres la locul de muncă, de stresul psihic şi de stresul moral, de diferitele forme de conflicte etice ce apar în relaţiile cu angajaţii.

În România nu există cercetări serioase care să ofere specialiştilor în psihologia muncii sau responsabililor de resurse umane date clare legate de riscurile majore la cre sunt expuşi angajaţii din instituţiile şi companiile româneşti.

O politică eficientă de resurse umane trebuie să se raporteze la 2 repere: pe de o parte, standardele şi modelele internaţionale de bune practici; pe de altă parte, practicile actuale existente în companiile româneşti.

Câteva repere ne sunt oferite de un studiu european care se reia periodic începând cu anul 1990.

Cercetare privind condiţiile de muncă ale angajaţilor din Uniunea Europenă: cea de-a patra ediţie

European Working Conditions Survey este un studiu realizat de European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions. Cea mai recentă ediţie a acestei cercetări, cea de-a patra, a fost iniţiată în anul 2005, fiind dată publicităţii în 2007.

Studiul are în vedere cele 2 mari genuri de risc la locul de muncă:

(1) riscuri generate de factori fizici (temperatură, toxicitate, fum şi praf, substanţe toxice etc.) şi
(2) riscuri determinate de factori umani (violenţă, hărţuire, discriminare).

În acest material mă voi referi la prima categorie, cea mai bine cunoscută, cea a riscurilor determinate de factori fizici.

Riscuri la locul de muncă generate de factori fizici

Conform raportului, pentru anumite tipuri de vătămare fizică se poate vorbi de o tendinţă de scădere a riscului în raport cu momentele în care au fost realizate studiile precedente. Totuşi, în ciuda declinului sectoarelor tradiţionale care generează riscuri fizice majore la locul de muncă, precum industria manufacturieră sau agricultura, anumite tipuri de risc fizic continuă să rămănă prezente în întreprinderile europene, atât în statele recent aderate, cât şi în ţările occidentale.

Studiul împarte riscurile fizice la locul de muncă în 3 mari categorii:

- riscuri ergonomice
- riscuri biologice şi chimice
- riscuri de zgomot şi temperaturi periculoase.

Cercetarea încearcă să surprindă modul în care fiecare categorie de risc îi afectează pe angajaţi în funcţie de grupa de vârstă, sex şi domeniul de activitate în care lucrează, punând în evidenţă consecinţele acestor riscuri asupra sănătăţii dar şi percepţiei angajaţilor faţă de locul de muncă sau faţă de munca pe care o prestează.

De remarcat că, pentru prima dată, în studiul realizat în anul 2005 au fost incluse trei noi tipuri de risc considerate semnificative, şi anume:

- fumatul pasiv al angajaţilor, expunerea la fum de ţigară în timpul programului de lucru;
- expunerea angajaţilor la materiale care pot genera infecţii;
- activităţi care presupun imobilitate sau statul în picioare ori mersul pe durate lungi de timp; acestea provoacă probleme ale aparatului locomotor, oboseală fizică excesivă şi probleme determinate de sedentarism, precum creşterea tensiunii arteriale şi obezitatea.

S-a constatat, de pildă, că unul din cinci angajaţi europeni este expus la riscuri determinate de inhalarea fumului de ţigară pe o durată de cel puţin un sfert din programul de lucru; 20% dintre angajaţi sunt expuşi la fum de ţigară de-a lungul întregului program de lucru; iar 7% sunt expuşi la fum de ţigară pe aproape întreaga perioadă a programului de lucru.
De asemenea, aproape jumătate dintre angajaţi sunt expuşi la riscuri generate de lucrul în poziţii obositoare şi dureroase.

Diferenţe de gen în expunerea la riscuri fizice la locul de muncă
- în cazul tuturor tipurilor de risc, procentul bărbaţilor expuşi la riscuri fizice de muncă este semnificativ mai mare decât cel al femeilor.

Tipuri semnificative de risc fizic de muncă identificate în studiul din 2005 la nivelul UE
Au fost considerate semnificative acele riscuri la care sunt supuşi angajaţii pe o durată de cel puţin un sfert din timpul programului de lucru.

În ordinea descrescătoare a procentului de angajaţi afectaţi, riscurile fizice semnificative la nivelul UE sunt următoarele:

1. Activităţi ce presupun mişcări repetitive cu braţele: aproximativ 62% dintre angajaţi sunt expuşi la acest gen de risc pe durate de cel puţin un sfert din programul de lucru obişnuit.
Tendinţă: creştere faţă de perioadele anterioare.

2. Lucru în poziţii obositoare, generând dureri: aproximativ 44% dintre angajaţi.
Tendinţă: descreştere.

3. Expunere la zgomot: 30% dintre angajaţi.
Tendinţă: creştere.

4. Vibraţii: aproximativ 24% dintre angajaţi; tendinţă: creştere

5. Lucru în condiţii de temperatură scăzută: aproximativ 22% dintre angajaţi.
Tendinţă: uşoară creştere.

6. Inhalaţii de fum de ţigară, fum sau abur generat în procesul de producţie şi praf: aproximativ 18% dintre angajaţi.
Tendinţă: descreştere.

7. Mânuirea de substanţe chimice sau de alte materiale periculoase: aproximativ 13% dintre angajaţi.
Tendinţă: descreştere.

8. Expunere la radiaţii: aproximativ 4% dintre angajaţi.
Tendinţă: descreştere.

Riscuri fizice la locul de muncă la care sunt expuşi angajaţii români

Alături de alte ţări din sud-estul Europei, România este încadrată în categoria ţărilor în care angajaţii sunt cel mai expuşi la riscuri fizice la locul de muncă.
Iată tipurile de risc fizic pentru care România se află în primele 5 ţări cu cei mai mulţi angajaţi expuşi pe durate de cel puţin un sfert din programul obişnuit de lucru:

1. Expunere la temperaturi ridicate: 45% dintre angajaţi
Poziţia I

2. Expunere la temperaturi scăzute: 38,6% dintre angajaţi
Poziţia a II-a

3. Inhalarea fumului sau a vaporilor industriali: 29,1%
Poziţia I

4. Contact cu materiale cu risc de infecţie: 19%
Poziţia I

5. Activităţi în poziţii obositoare sau dureroase: 61,5%
Poziţia a II-a

6. Efort fizic excesiv (activităţi de ridicare, “lifting people”): 11,3%
Poziţia a IV-a

7. Efort fizic excesiv (greutăţi excesive): 45,1%
Poziţia I

8. Lucru în poziţii staţionare, stat în picioare sau mers excesiv: 78,8%
Poziţia a IV-a

9. Mişcări repetitive cu braţele: 77,2%
Poziţia a II-a.